Sulf

Sulful este prezent în structura unor aminoacizi importanți, cum ar fi cisteina și metionina, deci este o parte fundamentală în formarea proteinelor, unde, pe lângă acest rol, participă la conformația proteinelor datorită punților disulfidice (SS) care se formează între diferiții aminoacizi prezenți în acestea.

Cisteina se găsește în glutation, care la rândul său formează fitochelatine, proteine ​​capabile să cheleze metale grele precum cadmiul, acționând astfel ca un mecanism de apărare pentru plante împotriva acestor agenți toxici. Glutationul este, de asemenea, necesar pentru apărarea împotriva agenților patogeni.

Sulful este, de asemenea, un element structural al tiaminei sau vitaminei B1, o componentă esențială a coenzimelor care catalizează oxidarea acidului piruvic în ciclul respirator.

ABSORBŢIE

Sulful este absorbit de rădăcini și frunze sub formă anorganică, sub formă de ion SO4-2. Apoi este redus și încorporat în compuși organici, unde este mineralizat prin acțiunea microorganismelor.

De asemenea, poate fi absorbit prin stomatele frunzelor sub formă de dioxid de sulf (SO2), un poluant atmosferic rezultat în urma arderii cărbunelui, lemnului și petrolului. SO2 reacționează cu apa din interiorul celulelor pentru a forma bisulfit (HSO3–), care înlocuiește magneziul din clorofilă și, în consecință, scade fotosinteza.

DEFICIENȚE

Deficiențele de sulf nu sunt frecvente, deoarece în sol se găsesc cantități suficiente. Dar dacă apare această deficiență, plantele prezintă o creștere redusă și devin rigide și fragile. Deficitul de sulf poate fi confundat cu deficitul de azot, deoarece prezintă cloroză extinsă în frunze. Dar, spre deosebire de deficitul de azot, simptomele deficitului de azot apar inițial pe frunzele tinere din cauza imobilității sulfului.