magneziu

Concentrațiile de magneziu din țesuturile vegetale sunt de obicei ridicate. Această abundență indică numărul de funcții în care intervine, în principal ca activator al reacțiilor enzimatice, cum ar fi ARN polimeraza, responsabilă de transcrierea mesajului genetic. Însă importanța magneziului se datorează faptului că acesta este nucleul metalic al moleculei de clorofilă, responsabilă de fotosinteză și pigmentul care dă plantelor culoarea verde. Prin urmare, magneziul este esențial în metabolismul energetic al plantei.
Intervine în biosinteza proteinelor, în formarea unor hormoni, în procesele de fertilizare și în asimilarea azotului, fosforului și a altor elemente.
Iar la culturile cu niveluri adecvate de magneziu, induce fructe cu dimensiuni mai bune și le ajută să tolereze mai bine efectele temperaturilor scăzute.

ABSORBŢIE
Magneziul nu este de obicei un factor limitant pentru plante, cu excepția solurilor foarte acide sau nisipoase. Se absoarbe sub formă de ion Mg+2 și poate fi absorbit prin rădăcini sau frunze, primele fiind cele mai comune în natură.

DEFICIENȚE

Deficitul de magneziu apare frecvent în solurile acide, nisipoase, din zonele cu precipitații moderate până la abundente. Această deficiență poate fi indusă de niveluri ridicate de Ca+2, K+ sau Na+2 din sol.

Magneziul este mobil la plante, motiv pentru care primele simptome ale deficitului său apar la frunzele mai bătrâne, îngălbenindu-se cu nervuri verzi (cloroză intervenală). La unele plante absența clorofilei este urmată de apariția altor pigmenți.