Calcio

Calciul este componenta structurală a stratului mijlociu al peretelui celular al plantei, unde îndeplinește o funcție de cimentare sub formă de pectat de calciu. Este responsabil pentru prevenirea deteriorării membranei celulare, împiedicând evadarea substanțelor intracelulare și, prin urmare, menținerea integrității membranei.

Calciul acționează ca un al doilea mesager în funcționarea unor hormoni și în răspunsurile din mediu. Pe de o parte, acționează ca un modulator enzimatic al hormonilor vegetali, reglând germinarea, creșterea și senescența. Pe de altă parte, mici variații ale concentrației de Ca2+ pot declanșa mecanisme de adaptare și de răspuns ale mediului la modificările pH-ului, luminii, temperaturii și ale altor factori care pot apărea în mediu.

În plus, calciul este esențial pentru regenerarea solurilor saline-sodice, producând flocularea argilei prin schimbul de ioni de sodiu cu calciu, ceea ce îmbunătățește structura și calitatea solului agricol.

ABSORBŢIE

Forma naturală de absorbție a calciului este prin rădăcini sub formă de Ca+2, acesta putând fi absorbit și prin frunze.
Calciul este abundent în majoritatea solurilor, deși este limitant în solurile acide cu precipitații abundente, unde aportul carbonaților este necesar pentru creșterea pH-ului.

DEFICIENȚE

Calciul nu este un element mobil, așa că planta depinde de procesul de transpirație pentru ca rădăcinile să îl absoarbă din soluția solului. Orice factor care modifică rata transpirației, cum ar fi umiditatea ridicată sau temperaturile extreme, poate cauza deficit de calciu chiar dacă solul are un nivel normal de calciu.

O creștere a salinității solului ar putea cauza, de asemenea, deficit de Ca+2 prin scăderea absorbției de apă de către plantă.

Primele simptome ale deficitului de calciu apar în părțile plantei care transpiră puțină apă, adică frunzele tinere și fructele. Frunzele apar clorotice, rulate și ondulate. În plus, dezvoltarea rădăcinilor este întârziată și apar probleme cu fructele, cum ar fi șifonarea la citrice, despicarea la citrice și pomi fructiferi, precum și putregaiul aseptic la tomate sau putregaiul apical la flori. Deficitul de calciu inhibă, de asemenea, germinarea polenului și creșterea tubului polenic.