fier

Dintre toți micronutrienții, fierul este cel necesar în cea mai mare cantitate, formând parte din grupările catalitice ale multor enzime redox de tip hemoproteinic al căror nucleu este format din porfirină care chelează un atom de fier. Printre acest grup de enzime se numără citocromii, necesari pentru sinteza clorofilei; catalaze, peroxidaze și sulfat-nitrat reductaze, reglând astfel absorbția sulfului și a azotului. În toate aceste sisteme enzimatice, fierul acționează ca purtător de electroni.

ABSORBŢIE
Planta absoarbe fierul prin rădăcini și frunze sub formă de Fe⁺ și Fe⁺.

DEFICIENȚE

Deficiența sa în solurile calcaroase este foarte frecventă deoarece solubilitatea Fe este foarte scăzută la pH bazic.

Când există un deficit de fier, structura cloroplastelor se modifică, dând naștere celui mai caracteristic simptom al deficitului de fier la plante, cunoscut sub numele de „cloroză ferică”, care se manifestă prin îngălbenirea intervenală a frunzelor tinere. O avansare a acestei deficiențe produce generalizarea acestei cloroze pe toată frunza, menținând nervurile verzi. Este foarte probabil să apară defolierea prematură.

Culturile de citrice sunt deosebit de sensibile la deficitul de fier din cauza pH-ului bazic al solului. Doar fierul chelat este capabil să rezolve această problemă.