Sulf

Sulful este prezent în structura aminoacizilor importanți precum cisteina și metionina, deci este esențial în crearea proteinelor în care, pe lângă acest rol, participă la crearea proteinelor datorită punților disulfură (SS) care se formează între diferiții aminoacizi prezenți în ele.

Cisteina se găsește în glutation, care, la rândul său, creează fitochelatine – proteine cu capacitatea de a chela metale grele, cum ar fi cadmiul, și acționează astfel ca un mecanism de apărare pentru plante împotriva acestor agenți toxici. Glutationul este necesar pentru apărarea împotriva agenților patogeni.

Sulful este, de asemenea, un element structural al tiaminei sau vitaminei B1, un compus esențial al coenzimelor care catalizează oxidarea acidului piruvic în ciclul respirator.

ABSORBȚIE

Sulful este absorbit de rădăcini și de frunze sub formă anorganică drept ion de SO4-2. Ulterior este redus și încorporat în compuși organici, unde este mineralizat de microorganisme.

De asemenea, poate fi absorbit de stomatele frunzelor sub formă de dioxid de sulf (SO2), un poluant atmosferic rezultat din arderea cărbunelui, lemnului și uleiului. SO2 reacționează cu apa din interiorul celulelor creând bisulfit (HSO3-), care deplasează clorofila magneziu și astfel scade fotosinteza.

DEFICIENȚE

Deficiențele de sulf nu sunt frecvente, deoarece sunt prezente în sol în cantități suficiente. Dar dacă intervine această deficiență, plantele cresc mai puțin și devin rigide și fragile. Deficitul de sulf poate fi confundat cu lipsa de azot, ambele având cloroză răspândită în frunze. Spre deosebire de deficitul de azot, simptomele deficienței de sulf apar inițial la frunzele tinere, datorită imobilității sulfului