Magneziu

Concentrațiile de magneziu din țesuturile plantei sunt în general ridicate. Aceasta indică numărul de funcții în care intervine, în principal ca declanșator al reacțiilor enzimatice, cum ar fi ARN polimeraza, responsabilă de transcrierea mesajului genetic. Importanța magneziului se datorează faptului că este nucleul metalic al moleculei de clorofilă, ce determină fotosinteza și reprezintă pigmentul pentru culoarea verde. Magneziul este, așadar, esențial pentru metabolismul energetic al plantei.
Contribuie la biosinteza proteinelor, la formarea unor hormoni, la procesele de fertilizare și la asimilarea azotului, fosforului și a altor elemente.
În culturile cu niveluri adecvate de magneziu, acesta induce dimensiuni crescute ale fructelor și ajută la tolerarea mai ușoară a efectelor temperaturilor scăzute.

ABSORBȚIE
În general, magneziul nu este un factor limitativ pentru plante, cu excepția solurilor foarte acide ori nisipoase. Este absorbit ca ion de Mg+2, putând fi absorbit prin rădăcină sau prin frunze, cel ales prin prima modalitate

DEFICIENȚE

Deficitul de magneziu apare de obicei în solurile acide, nisipoase, în zone cu precipitații moderate până la semnificative. Această deficiență pote și determinată de niveluri ridicate de Ca+2, K+ sau Na+2 în sol.

Magneziul are mobilitate în plante, astfel că primele simptome ale carenței acestui element apar la frunzele mai vechi prin îngălbenirea cu nervuri verzi (cloroză internervială). La anumite plante, lipsa clorofilei este urmată de apariția altor pigmenți.