Cupru

Cuprul este unul dintre substanțele care transportă oxigen în plantă, acționând asemănător cu fierul în procesele oxidoreductive.
Este un element structural al plastocianinei, proteina cloroplastă cu rol în transportul electronic între fotosistemul II și fotosistemul I în fotosinteză.
Face parte din enzima citocrom c oxidază, enzima respiratorie responsabilă de catalizarea transferului de electroni în oxigen în crestele mitocondriale.
Cuprul este o componentă a complexului enzimatic fenolazic, care participă la oxidarea fenolilor.
Cuprul este, de asemenea, legat de biosinteza ligninei, deoarece creează unii dintre precursorii acesteia.

ABSORBȚIE
Rădăcinile absorb cuprul ca ion de Cu+2 în solurile aerate și ca ion de Cu+ cupros în solurile sărace în oxigen sau inundate.
Cuprul poate fi absorbit de plantă prin frunze.
Starea bivalentă poate crea chelați atât în sol, cât și în soluțiile nutritive, deci trebuie monitorizat pentru a evita eventuala toxicitate.

DEFICIENȚE

Cuprul este de obicei prezent în sol, astfel încât se întâmplă rar să existe deficiență de cupru.

Primele simptome ale deficitului de cupru apar în frunzele noi din cauza imobilității acestui micronutrient. În stadiul inițial al acestei deficiențe, frunzele încep să se onduleze și capătă uneori o cloroză ușoară cu pete necrotice. Reducerea lignificării este, de asemenea, un alt simptom datorită rolului său în biosinteza ligninei și acumularea de fenoli, deoarece este un cofactor al enzimei fenolază.

Dacă se accentuează deficiența de cupru, frunzele noi vor fi mai mici, în culori șterse și se pot ofili. Din pricina necrozării meristemelor apicale, este posibil ca ramurile laterale să nu se dezvolte.

Excesul de fosfor, potasiu și alți micronutrienți poate avea efect contrar asupra absorbției cuprului de către plantă.