B
Bor (B)
Bor
Aproximativ 90% din borul din plantă se află în peretele celular, unde îndeplinește un rol esențial în stabilitatea sa, formând legături cu pectinele și cu polizaharidele. Prin urmare, borul, alături de calciu, este esențial în procesele metabolice ale peretelui celular.
De asemenea, B este implicat în conservarea funcțiilor membranei celulare prin participarea la transportul zaharurilor prin floem drept complexe asemănătoare boratului.
În plus, borul participă la principalele procese fiziologice ale plantei, cum ar fi diviziunea și creșterea celulară; precum și polenizarea și coacerea fructelor prin creșterea viabilității firelor de polen.
Borul participă inclusiv la fixarea biologică a azotului în plantele leguminoase, permițând formarea unor noduli în rădăcini.
ABSORBȚIE
Este absorbit ca ion de borat de hidrogen (H2BO3-), atât de frunze, cât și de rădăcini.
DEFICIENȚE
Deficiențele de bor apar de obicei în solurile acide, nisipoase, cu conținut scăzut de materie organică. Deficitul de bor este însoțit de toxicitatea aluminiului (Al3+), astfel încât borul adecvat în aceste soluri ajută la reducerea toxicității cu Al3+.
Unul dintre primele simptome ale deficitului de B este inhibarea creșterii și dezvoltării rădăcinilor. De asemenea, aceste rădăcini devin mai vulnerabile la atacurile agenților patogeni, din cauza slăbirii peretelui celular.
De asemenea, încetează diviziunea celulară în tulpini și în frunzele tinere. Odată cu dezvoltarea acestei deficiențe, planta poate suferi de internoduri scurte, muguri uscați, deformări, viabilitate scăzută a polenului și căderea florilor.